Mădălina Dinu 
Totuși, au existat și pași în direcția corectă. De exemplu, mai mult de jumătate (52%) dintre cele 250 de mărci majore intervievate au făcut publică lista furnizorilor de top, o schimbare notabilă față de un procent de 32 % la prima ediție a indicelui din 2017, notează fashionunited.com.
O altă piatră de hotar a fost faptul că o marcă de lux se află pentru prima dată printre cele mai bine cotate mărci. Cu un scor mediu de 80 % (o creștere de 21 % față de anul trecut), Gucci s-a clasat pe locul al doilea. În afară de Gucci, cele patru cele mai mari ascensiuni din acest an sunt toate mărci de lux: Armani, Jil Sander, Miu Miu și Prada. O evoluție binevenită, după ce, potrivit Fashion Revolution, sectorul modei de lux a lenevit ani de zile în materie de transparență.
De asemenea, pentru prima dată în ultimii șapte ani, două dintre cele 250 de mărci de modă importante au obținut un scor de 80% sau mai mare. Dintre toate mărcile, OVS a obținut cel mai mare scor, cu 83%, urmat de Gucci.
Printre cele 18 mărci care au obținut un scor de zero procente se numără Max Mara, Mexx, Savage x Fenty și Tom Ford. În total, 71 dintre cele 250 de mărci (28 %) au obținut un punctaj cuprins între zero și zece procente, ceea ce reprezintă o ușoară îmbunătățire față de procentul de 31% înregistrat anul trecut.
Lanțurile de aprovizionare și volumul de producție rămân necunoscute
Fashion Revolution a abordat, de asemenea, inegalitatea din industrie ca fiind o problemă a cercetării. Potrivit organizației, evaziunea fiscală, achizițiile la cerere și diferența tot mai mare de salarizare dintre directorii executivi și muncitorii cu guler albastru alimentează, fiecare în felul său, această inegalitate.
Pentru a satisface modelele la cerere direct la consumator (D2C), mărcile de modă ar alege din ce în ce mai mult să preplaseze cantități foarte mici de comenzi la furnizori. Potrivit Fashion Revolution, acesta este un mod volatil și imprevizibil de achiziție, care îi pune pe furnizori în pericol și îi supune pe angajați la o presiune enormă, subliniază raportul.
În ceea ce privește evaziunea fiscală, raportul continuă spunând că, în condițiile în care mai puțin de jumătate (45%) dintre marile branduri de modă își publică strategia fiscală responsabilă, „este esențial ca guvernele să implementeze un sistem fiscal care să abordeze lacunele actuale și să se asigure că multinaționalele își plătesc partea lor echitabilă".
Gucci destramă clasamentul luxului, în 2024: cum arată topul celor mai valoroase branduri din lume
În cele din urmă, marea majoritate (99%) a marilor branduri de modă intervievate încă nu dezvăluie câți angajați din lanțurile lor de aprovizionare primesc un salariu de subzistență.
Supraproducția, una dintre cele mai mari probleme din industria modei
Supraproducția, una dintre cele mai mari probleme din industria modei, care se reflectă în muntele de deșeuri din deșertul Atacama, este, de asemenea, discutată. Mare parte din mărci nu își dezvăluie volumul anual de producție (88%). Acest număr a crescut chiar și față de anul trecut, când acest lucru privea încă 85 la sută dintre mărci.
Cu toate acestea, Fashion Revolution a observat că mărcile și-au înăsprit cerințele de diligență în domeniul social și de mediu odată cu apariția responsabilității extinse a producătorului (EPR). Astfel, performanța privind toți indicatorii de diligență în ceea ce privește drepturile omului și mediul s-a îmbunătățit față de anul trecut. Dezvăluirea modului în care mărcile consultă părțile interesate a crescut de la 26 % anul trecut la 37 %.
Dezvăluirea principalelor riscuri și încălcări ale mediului a crescut, de asemenea, de la 26 la 37%. Cu toate acestea, doar șase și șapte la sută dintre marile branduri de modă au făcut public combustibilul utilizat în producția hainelor lor și care au fost rezultatele testelor efectuate asupra apelor reziduale.
