Mădălina Dinu 
Eden Market - afacere cu capital 100% românesc
Firește că, fiind vorba de un boicot prin intermediul căruia se urmărește sprijinirea comerțului românesc și îndreptarea atenției către economia locală, am intrat într-un magazin cu capital 100% românesc.
.jpeg)
Surprinzător, românii nu s-au grăbit să sprijine mica afacere românească: magazinul era pustiu când am intrat. Am dat câteva ture pentru a observa prețurile și atmosfera, iar în câteva rânduri aproape că m-am ciocnit de paznicul care m-a urmărit cu ochi de vultur încă de când am intrat în unitate. La casă, o doamnă amabilă a servit doi clienți până mi-a venit și mie rândul, am întrebat-o dacă liniștea din magazin este un efect al boicotului și mi-a răspuns că parțial, da, venind la anumite intervale de timp „clienți în valuri”.
Eden Market este o afacere de familie, deschisă cu aproximativ 10 ani în urmă. Micul afacerist român deține circa două unități, potrivit datelor oficiale, și a avut un profit de până la 160 de mii de euro în ultimul an, fiind cel mai mare profit pe care l-a avut de la înființarea firmei.
Cert este că, în general, în astfel de magazine de cartier prețurile sunt uneori destul de piperate, iar Eden Market nu reprezintă o excepție. Asta se reflectă chiar și în recenziile lăsate, pe Google, de de clienții din zonă care, deși laudă produsele și calitatea acestora, se plâng de prețurile mari. Mai mult, un alt aspect remarcat și de mine cu alte ocazii este faptul că unele prețuri nu sunt afișate corespunzător, iar altele nu apar deloc.
(Eden Market, prețurile afișate doar la anumite produse)
Kaufland lansează Kari Era, un avatar AI pentru orientarea în carieră a tinerilor
Profi: Lunea e zi de marfă
Ieșind din Eden Market am fost aproape convinsă că oamenii au luat în serios boicotarea retailerilor, în ciuda faptului că primul magazin în care am intrat aparținea unui compatriot. Astfel, am hotărât să continui să cercetez, iar al doilea magazin în care am intrat a fost un Profi.
Nu era nici plin, dar nici gol. Cu precădere, clienții pe care i-am observat intrând și ieșind erau pensionari, serviți fiind de o singură casieră. Restul angajaților roiau prin magazin și se grăbeau să așeze mărfuri la raft, iar în anumite zone nu se putea trece din cauza cutiilor îngrămădite. O angajată mi-a făcut loc să trec și am întrebat-o dacă profită de lipsa clienților să se desfășoare printre rafturi. Vioaie și grăbită să-și termine treaba, mi-a răspuns cu seninătate că, de regulă, așa este atmosfera în fiecare dimineață de luni, fiind „zi de marfă”. Așadar, nici aici nu am putut să iau prea în serios așa-zisul boicot.
Penny
„Ați observat vreo diferență în dimineața asta? Au fost mai puțini clienți?”, am întrebat-o pe casiera care, în timp ce scana alimentele altui client, a pufnit în râs. Acesta a fost singurul ei răspuns legat de boicot, unul nonverbal de altfel. Ajungând în Penny m-am cam convins că în zilele de luni dimineața cam orice retailer este vizitat, în special, de populația cu mai „mult timp liber” a țării: pensionarii și elevii care dau o fugă până la magazin în pauzele dintre ore.
Kaufland, Mega Image și the walk of shame
Dintre toate supermarketurile de mai sus, dacă ar fi să fac un top al cozilor și al cantității de clienți Kaufland ar fi pe locul 2, după Mega Image. De remarcat și faptul că nu am observat în niciunul dintre supermarketuri sau hipermarketuri anunțuri sau afișe ostentative legate de proveniența produselor. Nimic în minus, nimic în plus, în afară de jena pe care o simți în Kaufland, după ce nu cumperi nimic și realizezi că nu ai pe unde să ieși. De data aceasta, am cerut și câteva explicații după ce am făcut „drumul rușinii”, depășind coada de la casă și strecurându-mă printre clienți pentru a ieși din magazin. În mai puțin de 10 de secunde casiera m-a luat la rost și am invitat-o, fără rezerve, să-mi controleze geanta.
Foto Kaufland, cozi la casă.
Cu această ocazie, am aflat că, în cazul în care nu găsești ce cauți în Kaufland și nu ai de gând să faci o achiziție, poți ieși pe unde ai intrat, dar asta numai dacă ceri voie paznicului care se află mai tot timpul prin zonă. Dar nu e problemă! Dacă nu vrei să faci jenanta și rușinoasa ieșire întotdeauna poți cumpăra ceva absolut inutil pentru a putea ieși din magazin fără să te privească toată lumea ca și când ai furat ceva.
În mod paradoxal, ca să poți ieși dintr-un Mega Image (în cazul în care nu ai achiziționat produse) trebuie să o faci pe la casă, niciodată pe unde ai intrat.
Pe lângă aceste aspecte, anumite lucruri precum lipsa de flexibilitate în comunicarea cu clienții și comportamentul suspicios (tot vizavi de clienți) nu cred că se va schimba în următorii 20 de ani. Poate niciodată.
Piața Obor
La Obor, o zi ca oricare alta. Grătarele încinse pentru faimoșii mititei, ca de obicei, aceleași pensionare care se grăbesc să ajungă Dumnezeu știe unde și te prind între cărucioarele pentru cumpărături în graba lor, dar și un partizan al boicotului.
În timp ce admiram marfa frumos așezată pe tarabe am auzit întrebarea „doamnă, sunt românești roșiile?”. Bătrânica din spatele tarabei a răspuns afirmativ, primind imediat o nouă replică de la client: „trebuie să facem boicot la produsele străine”. Bătrâna piețară nu o fi știind nici ea ce o fi vrut să spună, dar i-a răspuns că asta-i o prostie, gustul pieței e gustul pieței, iar aici l-a închis pe clientul venit cu gânduri de boicot care, a plătit kilogramul de roșii cu bani cash și a plecat mai departe să caute alimente românești, pesemne că o fi găsit și castraveți românești de sezon.
Piața Obor
Totodată, unele standuri din afara clădirii erau acoperite, semn că o parte din piețari ori nu mai au marfă în perioada aceasta ori au eliberat posturile.
Cert este că marfa din piețe, deși (în mare parte) ireproșabilă ca aspect, are prețuri ceva mai elevate decât cea din supermarketuri. Deși există și varietate. De pildă, în majoritatea supermarketurilor, kilogramul de mere costa în jur de 6 lei, în timp ce la Piața Obor găsești o varietate de prețuri la aceleași produse între 2,5 lei și 7 lei pe Kilogram. Pe de altă parte, la legume precum castraveți, ardei Kapia, ardei Bianca sau gogoșari, diferența de preț este de circa 2 lei, în piața Obor fiind ceva mai scumpe aceste produse, dar și aspectul acestor produse diferă.
Piața Gemeni
Aici am găsit un loc dezolant, o imagine cu adevărat contrastantă față de alți ani. Puține standuri mai sunt ocupate, doar patru sau cinci vânzători oferind flori legume și fructe frumos aranjate, dar la prețuri ridicate. Spre exemplu, un kilogram de mere Golden sau Ionatane ajungea la 10 lei. Pentru un singur măr Ionatan am plătit 2 lei.
Piața Gemeni
De-a lungul timpului, Piața Gemeni a trecut prin diverse transformări. În primii ani după 1989, în apropierea pieței a funcționat un magazin Coleus, cunoscut pentru diversitatea produselor oferite.
În 2020, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a dispus închiderea temporară a pieței din cauza unor nereguli, precum comercializarea de produse nesigure și condiții necorespunzătoare de depozitare. De atunci, Piața Gemeni a rămas aproape pustie, cu câteva tarabe și vânzători dornici să te convingă să cumperi de la ei.
În concluzie, boicot nu am găsit. Am găsit aceleași supermarketuri, cu aceiași mușterii și imaginea dezolantă a unei piețe bucureștene care nu a trecut nici testul timpului, nici testul ANPC.
